Mela Melin

Despre kitsch ?i manele Mela Melin

Maneaua este un fenomen social de mare complexitate ?i doar în subsidiar un fenomen muzical. A?adar, a vorbi despre manea ca despre o realitate de sine st?t?toare, ca despre un fenomen izolat, într-o analiz? rupt? din context, ar fi facil ?i eronat. Voi începe deci printr-o încercare de în?elegere a fenomenului în ansamblul s?u, în perspectiva raportului con?tiin?ei române?ti cu sine ?i cu lumea din afara grani?elor românismului. Trebuie men?ionat c? fenomenul numit "manea" este formula aleas? de o p?tur? semnificativ? numeric a popula?iei române?ti (fac?iunea conservatoare) în efortul de stabilire a unei identit??i proprii în raport cu actualul timp istoric, dominat de cultura kitsch. Prin urmare, "manelizarea" nu este decât varianta autohton? a kitschizare, în timp ce cultura kitsch este rezultatul îndelungatului proces de desacralizare a lumii ?i, respectiv, de democratizare a egolatriei, concepte asupra c?rora voi reveni pe larg în cuprinsul lucr?rii. Dup? ce voi prezenta p?rerea celor mai aviza?i cercet?tori ai fenomenului kitsch ?i modul în care ei au în?eles acest concept ?i istoria lui, voi trece la o scurt? istorie a kitsch-ului în versiune proprie. Apoi, pentru a fixa fenomenul kitsch în istoria culturii ?i civiliza?iei în ansamblu, voi parcurge sumar marile curente ?i epoci ale omenirii pentru a identifica modalit??ile ?i pragurile prin care a trecut ceea ce este original înainte de a deveni kitsch. Un loc aparte în acest excurs fenomenologic îl va ocupa fenomenul sacrului, a?a cum a fost experimentat de civiliza?iile arhaice, precum ?i muta?iile lui în con?tiin?a modern?. Pe m?sur? ce periplul va ajunge la timpurile apropiate, voi încerca s? explic cum a devenit kitsch-ul modalitatea predominant? a expresiei culturale ?i ce forme anume a îmbr?cat el. În a treia parte m? voi apleca asupra fenomenului manelei în contextul românesc, urmând ca în ultima parte s?-l analizez din punct de vedere muzical ?i lingvistic.